EBooks - Lucrari in format electronic

În ceea ce priveşte cercetarea la faţa locului a armelor de foc, aceasta se înscrie în cadrul cercetări la faţa locului, având un obiect de cercetare specific ce este constituit din armele de foc şi urmele acestora. În cazul utilizării armelor, la locul faptei rămân un număr însemnat de urme, rezultate din folosirea acestora iar în unele cazuri chiar şi arma sau bucăţi din aceasta.

Probele materiale ridicate se supun, de regulă, expertizei criminalistice (balistica judiciară); multe dintre problemele care se referă la împrejurările faptei pot fi soluţionate pe baza acestei expertize, iar altele se pot rezolva la locul faptei.

Ceea ce putem reţine sub titlul unor concluzii ar fi faptul că infracţiunile de lovire sau vătămare corporală se înscriu într-un procentaj din ce în ce mai crescut în evidenţele organelor de urmărire penală.

Aceste infracţiuni se săvârşesc în diferite împrejurări, dar mai ales în spaţii deschise, pentru că oferă posibilitatea infractorului de a-şi asigura scăparea şi scade puterea victimei de a se apăra, neputând cere nici ajutor.

Infracţiunile de lovire sau vătămare corporală sunt periculoase, în primul rând pentru că pun în pericol viaţa, şi „în cel mai bun caz” integritatea fizică şi psihică.

În principiu, din punct de vedere criminalistic, scopul cercetării acestui gen de infracţiuni constă în:

- identificarea agresorilor şi a complicilor; 

- mijloacele şi metodele folosite;

- mobilul infracţiunii;

- frecvenţa unor asemenea acte din partea făptuitorului;

- legăturile dintre făptuitor şi victima infracţiunii, cu precizarea că, în cazul în care agresorul este soţul victimei faptele sunt mai grave, potrivit modificărilor Codului penal, operate prin Legea nr. 197/2000, etc.

Pentru realizarea acestor sarcini organul judiciar procedează la examinarea locului faptei şi la primele măsuri pentru ascultarea persoanelor care au cunoştinţe în legătura cu infracţiunea.

Capitolul central al lucrării este Capitolul IV, care, după cum reiese şi din titlu - „Etapele cercetării la faţa locului în caz de omor” face în primul rând, o delimitare între cele două etape ale cercetării la faţa locului – cercetarea în faza statică şi cercetarea în faza dinamică. Indispensabilă pentru acest capitol a fost secţiunea a III-a, care face o prezentare detaliată asupra operaţiunilor de ridicare şi fixare a urmelor.

Fiind bine-ştiut faptul că cercetarea criminalistică se completează întotdeauna în cazul infracţiunilor de omor cu expertiza medico-legală, capitolul V al lucrării pune în evidenţă cele mai importante aspecte criminalistice şi de ordin medico-legal, legate atât de constatarea morţii victimei, stabilirea datei morţii şi a eventualelor modificări în poziţia cadavrului, cât şi de examinarea propriu-zisă a cadavrului.

De cele mai multe ori complexitatea cercetării în cazul infracţiunilor de omucidere este dată şi de particularităţile modalităţii alese de către făptuitor pentru suprimarea vieţii. Având în vederea aceasta, din cuprinsul lucrării nu putea lipsea un capitol (Capitolul VI) care să redea particularităţile activităţii de cercetare criminalistică în cele mai des întâlnite cazuri: omoruri cu arme albe şi corpuri contondente; omoruri prin asfixii; omorul prin împuşcare; moartea prin otrăvire etc.

Termenul de pruncucidere este propriu legislaţiei noastre şi defineşte o sferă mai restrânsă decât aceea a conceptului de infanticid din legislaţiile altor state. Infanticidul este încadrat la omucidere, fiind considerat o formă specială a acesteia în care se acordă circumstanţe atenuante sau agravante în raport de situaţia socială a femeii.

Pruncuciderea este definită de Codul penal la articolul 177 ca fiind: "Uciderea copilului nou-născut, săvârşită imediat după naştere de către mamă, aflată în stare de tulburare pricinuită de naştere".

În literatura de specialitate contemporană se întâlnesc numeroase titluri de studii, articole şi comunicări ştiinţifice consacrate interpretării urmelor de toate categoriile. Multe dintre acestea se referă şi la urmele de sânge. Astfel, deşi în trecut interpretarea urmelor de sânge a fost neglijată, totuşi, interesul pentru acest domeniu al criminalisticii a crescut simţitor începând din anul 1955, când Dr. Paul Kirk, cunoscut criminalist american, a prezentat mărturia sa bazată pe urmele de sânge, în procesul intentat de statul Ohio lui Samuel Sheppard, prin care a stabilit poziţia relativă a atacatorului faţă de victimă în momentul administrării loviturii.

Astăzi nu mai poate fi ignorată trista realitate reprezentată de faptul că, în toată lumea, se constată o perfecţionare deosebită şi o “profesionalizare” a mediilor criminale implicate în traficul de droguri, pe fondul unei pronunţate consolidări a structurilor de tip mafiot. Prin amploarea şi dimensiunile lui, acest gen de trafic se manifestă ca un fenomen la scară planetară şi la ora actuală, îmbracă fără dubiu haina crimei organizate transnaţionale. Caracterul organizat al traficului ilicit este dat de „legea cererii şi ofertei” şi de faptul că obţinerea unor profituri cât mai mari pe această cale este unicul scop al reţelelor de transport şi de vânzare al drogurilor. Caracterul clandestin este ilustrat de faptul că cei care dirijează acest trafic sunt necunoscuţi pentru marea masă a traficanţilor de rând, camuflându-şi activităţile ilegale în anumite acţiuni permise de lege. Intermediarii în acest trafic sunt aleşi în funcţie de posibilităţile de deplasare pe care le oferă profesia sau calitatea lor uzând frecvent de identităţi false. Profiturile obţinute de pe urma afacerilor cu droguri sunt plasate în general, în ţări ale căror bănci admit practicarea unor conturi bancare anonime şi le garantează secretul.

Confruntarea se înscrie printre procedeele probatorii cu caracter complementar, efectuarea ei fiind condiţionată de existenţa unor declaraţii date de persoanele ascultate în aceeaşi cauză, declaraţii între care s-a constatat că există contradicţii (art. 87 C. proc. pen.).

Deşi confruntarea nu este un mijloc de probă, întrucât acestea sunt enumerate exhaustiv, art. 64 C. proc. pen., ea reprezintă o modalitate distinctă de ascultare a subiecţilor procesuali, efectuarea ei devenind absolut necesară în numeroase împrejurări şi, prin urmare, supusă şi unor reguli tactice criminalistice. În acest context confruntarea poate fi încadrată printre actele de urmărire penală, alături de prezentarea pentru recunoaştere, percheziţia sau reconstituirea.

În mediul industrial, 23% din industria energetică şi 77% din celelalte ramuri sunt accidente produce prin neglijenţă (conductori neizolaţi, maşini electrice dezizolate). Se produc în special la mare voltaj, pe liniile de curentu alternativ de 3.000-4.000 V.

În mediul casnic, cea mai importantă sursă de producere a accidentelor o reprezintă dispozitivele electrice casnice, reparaţii la aparatele casnice fără a le scoate din priză, manipulări incorecte ale şurubelniţelor, maşini de spălat, aspiratoare incorect izolate. În baie, deosebit de periculoase sunt prizele portabile şi conexiunile defectuoase, apoi manipularea neglijentă a uscătoarelor de păr, reşourilor, baia fiind cel mai periculos loc din casă, datorită faptului că atmosfera este umedă, apa abundentă şi corpul uman este ud şi dezbrăcat.

Necesitatea de a stabili tipul şi sistemul unei arme de foc pe baza unui glonţ tras, a unui tub ars sau a altor urme balistice se impune în cazul comiterii unei infracţiuni la care infractorul a folosit o armă de foc. Aceasta este cu atât mai important cu cât anumite concluzii referitoare la tipul şi la sistemul armei pot constitui un indiciu deosebit de valoros pentru formarea cercului de bănuiţi .

Noţiune de fals în acte nu este precizată într-o definiţie legală. În majoritatea legislaţiilor se face însă o enumerare a diferitelor feluri de fals în acte, dar fără a se da o definiţie generală şi completă, care să delimiteze caracteristicile acestei infracţiuni. Principalele forme de manifestare a falsului în înscrisuri prevăzute în Codul penal român (art. 288, 289, 290) sunt: falsul material în înscrisuri oficial, falsul intelectual şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată.