Editura Eminescu

Extras:

Acolo unde strada Toamnei pogorata dintr-o alta vreme a Bucurestiului se intalneste cu cea care poarta numele lui Eminescu, peste drum chiar de biserica Precupetii-vechi, privirile iti sunt atrase de o casa inalta si cuprinzatoare ce isi pastreaza inca semetia desi ici si colo timpul a inceput sa-si aseze insemnele trecerii lui. Una din laturile acestei case, ce o banuiesti zidita in primul deceniu al secolului nostru, si anume cea in care se aflla usa principala, coplesita parca de crengile unor arbori ce isi rasucesc si isi involbureaza spre pamant crengile, margineste strada Eminescu. Cealalta strajuieste strada Toamnei dupa ce a trecut de intersectie. Aici o larga fereastra deschisa catre lumina bogata a zilei pare facuta sa absoarba mireasma florilor crescute navalnic si cu o bucurie nestingherita in pantecul de pamant ce se afla de ambele ei laturi.

(. . .)

Titlu Epuizat!

Negoiul in stanga, acoperit cu zapezi scanteietoare. Decoleaza picajul. Opt avioane. Soarele se face tandari in cupolele lor ovale. Urca greu. De pe fuselajul Pictorului vopseaua a sarit in cateba locuri. Zboara. Deasupra, cerul de septembrie cu lumina albastra-fluida, lumina dumnezeiasca infinita, reverbata pe discul elicii, lumina sonora, ca si cand albastrul ar fi cupola unei catedrale imense, sub care ecoul motoarelor s-ar inmulti pe sine, intrand in rezonanta misterioasa cu esenta pura a culorii albastre.

Extras:

Unul cate unul sapte barbati pasira in incaperea cufundata in intuneric. Aveau mainile inmanusate si fiecare purta, cu mare grija, cate un potir de cristal. In tacere s-au asezat la masa rotunda, iar potirele le-au pus in dreptul lor. Apoi, cu mainile impreunate si capetele aplecate, smeriti s-au adancit intr-o ruga muta.

Flacarile galbui ale lumanarilor, tot sapte la numar, din sfesnicul aflat in mijlocul mesei, alcatuiau un cerc de lumina, iar reflexele starnite de cristalul potirelor se desenau in cercuri multicolore pe tavanul vopsit in albastru azuriu.

- Sa intre ucenicul! rosti barbatul care se apropiase ultimul de masa.

Cam in acelasi moment, de undeva, de sus, incepu sa se raspandeasca, abia perceptibil, o melodie cantata de un cor de femei. Efectul era de-a dreptul incredibil. Peretii parca disparusera, incaperea prelungindu-se dincolo de spatiul obisnuit si totul parea ca pluteste intr-un vis feeric. Cel putin aceste senzatii le incerca Pavel Darian cand inainta catre centrul camerei, dupa ce i se deschisese usa, la o comanda.

(. . .)

Extras:

Intalnirea cu amintirile

Drumurile pe care umblasem candva se infasurasera in ghemuri mari si nu mai puteam sa le gasesc capatul. Privelistile, scenele pe care le vazusem cu ani in urma, uneori chiar figurile oamenilor se suprapuneau, adunandu-se in amintire ca un teanc de carti cu filele taiate la intamplare. Imi venea greu cateodata sa asez la locul lor unele lucruri din casele in care locuisem pe Coasta de Vest, la New York, la Aspen sau la Princeton. In schimb, un chip, un colt de peisaj privite din mersul autobuzului se iveau pe neasteptate, cu o claritate aproape nefireasca; dar oricat ma trudeam, nu izbuteam sa le plasez intr-un spatiu care sa poarte un nume.

  (. . .)

Extras:

... Colonelul lua dosarul anchetei in maini. Il inchise cu grija. Lua carioca neagra si, inainte de a-l preda procurorului, vru sa stearga titlul pe care-l pusese pe dosar. Ezita o clipa. Reciti: UTOPIA PROFESORULUI DUNCA. In loc sa-l stearga, il sublinie cu doua linii, putin tremurate. Se uita inca o data la coperta care insuma nenumarate file. Zambi amar, amintindu-si de profesorul Dunca. Si puse un punct imens.

Razbunare ratata este un roman conceput de Horia Ungureanu, aparut cu ajutorul Editurii Eminescu in anul 1982, facand parte din colectia Clepsidra.

De acelasi autor, la aceeasi editura:

• Ochiul zilei de ieri (roman), 1976 - Premiat la editia a II-a a Concursului pentru debut al Editurii Eminescu, si
• Vara bunei sperante (roman), 1979

Extras:

...

In sfarsit, il prinsesem. Si nu numai pe el, ci si pe toti ceilalti complici ai lui. Nici nu-mi venea sa cred. In timp ce-i escortam imi venea sa strig de bucurie... De-acum "Cazul Spada" putea fi clasat.

Extras:

- Pacat! Cum de n-am inteles atat vreme ca Purgatoriul Ancai Ceplan era destinat nu faptasului, ci acelui josnic seniment care a impins-o pe Olga Danes pana la crima?!

- Invidia! precizez eu, de parca el n-ar vorbi tot despre aceasta otrava care intuneca pana si bucuria propriei vieti celui ce se lasa prins in stapanirea ei. Invidie! repet, iata adevaratul vinovat al mortii Zinei Gogan - victima a celui mai odios potrivnic al moralitatii umane.

Extras:

Procesul grupului de spioni si tradatori incepuse de doua zile iar cei din organizatia Ghele nu luasera cunostinta de acest lucru. Asteptau inca vesti. Si avionul sosit de la Bucuresti, abia aterizat la Paris, le transportase, pentru ultima oara, conteinerul in care era o simpla nota, scrisa in limba romana: Va multumim pentru colaborare. Daca mai doriti date cu privire la spionii vostri, le veti gasi in presa din zilele urmatoare. ...

Extras:

Cititorul dornic de senzatii tari va suporta acum o mica deziluzie. Telefonul capitanului Vranceanu nu declansa o tevatura nemaipomenita, maiorul Adrian nu-si verifica arma si nici nu sari intr-o masina care astepta in curte cu motorul mereu incalzit, nu, Doamne fereste... Telefonul capitanului vranceanu declansa numai o sedinta.