Editura Cartea romaneasca

Datorita inzestrarii sale literare, a puterii de a expune in cuvinte intamplarile traite in aceasta batalie, Traian Tandin si-a gasit cea de-a doua vocatie, pe care o practica in orele libere, si care i-a adus reale satisfactii, mentinandu-i la o cota ridicata aprecierile celor care-i urmaresc si aceasta activitate.

Eu fiind unul din cititorii lui fideli, recomand cu toata caldura volumul de fata la a carui lectura personal am ramas incantat, prevazandu-i un succes indiscutabil.

Eugen Teodoru

Extras:

Auzi in spatele ei pasi (ei erau, baiatul si fata, remarca intorcandu-se), e primul zgomot pe care-l percepe, clar, de la inghitirea medicamentului aceluia, si ea admise ca efectul lui calmant fusese mai puternic decat trebuia de vreme ce o izolase, acustic, de tot ceea ce se mai petrecuse in preajma (fiindca ceva tot se mai intamplase, presupune, vanzoleala aceea nu putuse inceta dintr-odata si de tot).

Extras:

"Zacuse multe zile in pat, lungit pe o parte, proptit cu umarul cel sanatos in perna tare, asteptand cu nerabdare sa se insanatoseasca. Nu pricepea de ce nu-l lasau in pace. Avea nevoie de liniste, dar parca nimeni nu se sinchisea de acest lucru: unul intra, altul iesea. Prieteni, vecini, cunoscuti, rude se perindeau prin dormitor, holbandu-se la el cu o curiozitate neinteleasa. Trebuia sa le zambeasca, sa le raspunda la intrebari, sa vorbeasca, si toate acestea il oboseau.

In umar, fierul acela incins ii scormonea osul, iar durerea din capul pieptului nu-l slabea nici o clipa. Se stia tare, asa ca nu-i pasa. Vor trece toate, asa cum trecusera atatea. Raul se uita, peste timp corururile lui taioase se estompeaza, se topesc in uitare si, cand iti amintestide el, nu ti se mai pare greu de suportat."

Extras:

- V-am spus de atatea ori sa nu mai puneti paharele umede pe masa! E, dracia dracului!

Usa, trantita de Olimpia, vibra prelung.

Olimpia Iason-Cernea, eroina, cu sau fara voia ei, a unor terifiante aventuri - pe malul drept al Dambovitei si pe cel insorit al Marii Negre - narate in tiraje corespunzatoare, revine intr-un spectaculos come-back pe prima pagina!

(. . .)

Extras:

(. . .) Şi iată-mă iar singur. Totul e atât de lânced, de greu, de trist... Curând voi fi bătrân. Şi atunci se va termina totul, în sfârşit. Câtă lume s-a mai perindat prin camera mea. Câte mi-au mai îndrugat. Fără noimă. Acum au plecat. Au îmbătrânit, mucegăind, mizeri, fiecare în colţul lui de lume. Ieri la ora opt, doamna Bérenge, portăreasa, a murit. Afară vuieşte, în întunericul nopţii, furtuna. Aici sus se clatină casa. Mi-era o blândă, şi bună, şi credincioasă prietenă. Mâine o înmormântează în rue des Saules. Era într-adevăr foarte bătrână, ajunsă hăt la capătul bătrâneţilor. I-am zis chiar din prima zi când am auzit-o tuşind: “Nu sta lungită!... Rămâi mai bine în capul oaselor!” Bănuiam. Şi aşa a fost... Păcat... Nu m-am ocupat toată viaţa de medicină, un vax. O să le scriu că a murit doamna Bérenge, celor care m-au cunoscut, celor care au cunoscut- o. Pe unde-or fi?...

Extras:

Sunt ca un purice pierdut intr-o ureche. Ca o furnica ratacita pe un evantai. Singur, intr-un amfiteatru antic, pustiu, ma intreb unde s-au dus actorii si spectatorii? Undeva, peste muntii Argolidei, isi asterne culcus soarele, desfacand pe cerul ageic cearceafuri de purpura. Gradenele de piatra sura deschid acolade suprapuse, strangand in imbratisarea lor semicercul unei scene cu lespezile slefuite ca ale unui altar pe care s-ar fi adus milioane de ofrande.

STOC EPUIZAT!

Acesta ne este pamantul,

Acesta ne este poporul...

Aici, unde nici tara nu e si nici neam.

Din iarba de-aici trebuie sa ne culegem

Vantul in care sufletul nostru rodeste,

Aici trebuie sa ne mancam sarea-n bucate

Sau sa ne lasam oasele flamande,

Aicea traim sau ne petrecem ca umbrele goale

Aici ne este neamul, noi care n-avem niciunul,

Noi care n-avem ziduri strabune,

Nici voci de stramosi -

Acesta ne este pamantul

Aceasta-i tarina noastra straveche...

Archibald Mac Leash

STOC EPUIZAT!

Eroii si situatiile acestui roman - al doilea dintr-o serie, si pe jumatate frate, iar nu urmas al lui Justine - sunt nascocite, asa cum nascocita e si personalitatea povestitorului. Si orasul e cu totul ireal.

Tema centrala a cartii e constituita dintr-o investigatie a dragostei moderne...

Trei laturi ale spatiului si o latura a timpului, iata reteta acestui neincetat amestec.

 L.D. Ascona, 1957

Extras:

Considerat drept un tanar cu perspective exceptionale, Mountolive a fost trimis pentru un an in Egipt, ca sa-si perfectioneze cunostintele de limba araba, si s-a pomenit atasat pe langa Inalta Comisie, unde indeplinea o munca de scriptolog, in asteptarea numirii in prima sa functie diplomatica; dar de pe acum se comporta ca un tanar secretar de legatie, pe deplin constient de raspunderile viitoarei lui misiuni.

Cand pomenim despre dragostea pentru trecut, trebuie sa luam seama ca, in fapt e vorba despre dragostea de viata; viata apartine mai mult trecutului decat prezentului. Prezentul e intotdeauna un moment prea scurt, chiar cand plenitudinea lui face sa ni se para etern. Cand iubesti viata, iubesti trecutul fiindca acesta este prezentul asa cum a supravietuit el in amintirile oamenilor. Ceea ce nu inseamna ca trecutul ar fi o varsta de aur: ca si prezentul, el este deopotriva neindurator, superb sau brutal ori pur si simplu oarecare.

Marguerite Yourcenar, Les yeux ouverts, Paris,