Editura Meridiane

"Cascadorul nu este nici un sportiv, nici un acrobat, nici un mercenar, nici un tehnician, nici un pilot de incercare. El este acela care, combinand toate aceste specialitati, multiplica posibilitatile aparatului de filmat"

Odilon Cabat si Jacques Levy

"Însemnările acestea sînt - majoritatea - din fuga trenului. Mi-am petrecut în goana lui mare parte din viaţă, egalînd, poate, la un loc, orele de serviciu ale unui şef de tren... Am fost în el cum este un jocheu pe crupa caluluiş cum doarme un cioban pe sufletul milenar al pămîntului în sarica-i miţoasă; cum bat suratele cînepa în unda Arieşului ... TrepidaţiileVagonului de turneu mi-au dat euforia unui nesfîrşit dor de ducă... "

Cu inima batand tare, ii urmaresc privirea si, ridicand ochii, zaresc in fata noastra, la vreo sase sute de metri, un buchet remarcabil de uniforme cenusiu-verzui, ivindu-se din usoara umbra matinala, desfasurandu-se in lant de tragatori pe versantul unei coline cu coama invalurita. Si iata ca, mergand strans in urma lor, mai apar alte siluete cu casti. Suntem cautati...

ANTHONY FEEK

Ce-i pamantul care-i tine? Habar nu au. Si nici cine sunt ei insisi, nu stiu. Au destula bataie de cap cu procurarea hranei, cu lupta impotriva frigului, cu foamea si cu fiarele. Ignorand nu numai legile, ci chiar ideea de lege, imaginatia lor nelinistita le populeaza lumea cu puteri necunoscute, vreri arbitrare, capricioase, tiranice. Teama, odrasla infirma a ignorantei, le domina zbuciumata viata.

Albert Bayet

55 de editii ale premiilor Oscar asa cum le-au trait, fascinati de Mirajul statuetei de aur, cineastii si publicul...

O adevarata istorie, din perspectiva estetica si sociologica, a unui important capitol de cinematografie universala, bazata pe o vasta informatie, pe marturii inedite si reportaje de la fata locului...

Eu, Bernal Diaz del Castillo, cetatean si regidor al prea credinciosului oras Santiago de Guatemala, unul dintre primii descoperitori si conchistadori ai Noii Spanii si provinciilor sale, ai Capului Honduras si cate altele mai sunt pe taramurile acelea, de felul meu din nobilul si vestitul oras Medina del Campo, fiul lui Francisco Diaz del Castillo, cunoscut sub numele de Curtenitorul, regidor al acelui oras, va spun povestea mea si a tovarasilor mei, adevarati conchistadori, care am pornit, in slujba Majestatii Sale, sa descoperim, sa cucerim, sa pacificam provinciile Noii Spanii, unul din cele mai frumoase tinuturi din Lumea Noua, si acolo sa ne asezam.

Muntele de nisip nu-i o fictiune, nici o alegorie inchipuita de Alexandre Dumas, tatal, ci un munte real, chiar fascinant de real, frizand fantasticul prin forma, culoarea si locul in care-l vezi, ivindu-se brusc in fata ochilor, la cotul lantului caucazian dinspre Caspica, dupa ce treci de raul Terek.

E ca o aratare fantomatica, alba, peste care dai cand te astepti mai putin, unul din drumurile spre lumea celor O mie si una de nopti

Numai Offer nu stia ce-i voia buna. Inca nu il apasau grijile in ce priveste viitorul, cel de dupa Benghazi, dar era abatut fiindca nu-i placea sa accepte insuccesul. Stia ca amaraciunea avea sa-l tina sub stapanire zile intregi, pentru ca asa fusese el alcatuit , si chiar si acum gandurile i se intorceau mereu la Agheil si la sistemul ei defensiv de nepatruns, la cantonul de acolo in fata caruia asteptau rabdatoare siruri lungi de vehicule.

(. . .)

Singurul inamic caruia trebuiau sa-i faca fata erau Stukasurile. Si ele venira, unul dupa celalat, de indata ce jeepurile se desprinsesera de Kubelwagen-uri. De data asta se abatura asupra lor cu toata furia. Acum trebuiau neaparat sa ucida, fiindca nu mai exista nici o nadejde de a-i prinde vii pe fugari. Acum trebuiau neaparat sa ucida, fiindca nu mai exista nici o nadejde de a-i prinde vii pe fugari. Veneau in picaj si ambalau motoarele, facand un zgomot asurzitor si infricosator pentru cei care stiau ca sunt tintele lor insufletite. Lansara bombele care le mai ramasesera, apoi se inversunara si mai amarnic, fiecare folosind din plin cele patru mitraliere de la bord.

Prea putin curios prin temperament, lipsit de complexe fata de albi si de civilizatie, indianul wyana plecat departe de satul lui nu are decat o singura dorinta: sa obtina cat mai repede, prin munca, obiectele la care ravneste. Intor acasa, indata dupa ce asaza in fundul unui cufar uniforma de palassisi, pantalonul, camasa si pantofii, isi regaseste gesturile si obiceiurile stramosilor. Langa el, un obiect nou-nout ramane singurul martor al aventurii sale. De pilda, o cutie neagra si cromata din care se scurge un val necontenit de vorbe si muzica venite de departe, de foarte departe... France-Inter, retransmis prin releu de la Cayenne!...

Viata merge inainte...

"O demascare cutremuratoare nu numai a razboiului, dar si a mecanismelor ireversibile care l-au guvernat si au stapanit intreaga lume"

The Times

"Cartea lui Len Deighton, solida si superb cinstruita, prezinta tragedia oamenilor care fauresc masini pentru a se distruge pe ei insisi"

 Sunday Times

"Puterea de a mentine un ton retinut si capacitatea de a te pastra in limitele acuratetii stiintifice in fata ororilor razboiului sunt virtuti literare in sine. Niciun alt istoric nu ar fi fost in stare sa reconstruiasca, asa cum a facut Len Deighton, experienta celor ce si-au dat viata si a supravietuitorilor, sau sa stabileasca o legatura atat de directa intre aviaoane si victimele lor".

The Times Literary Supplement