Articol extras din cartea "CAFEAUA" de Ana Tomescu | Editura Gramen, Bucuresti, 2010.

Cafeaua (bobul de cafea) este sămânţa arborelui de cafea (Fig. 1.) - Coffea sp., Familia Rubiaceae A.I. De Jussieu, 1798, Subfamilia Ixoroideae, Tribul Coffeae - originar din Etiopia (Abisinia), regiunile sudice până la Lacul Victoria, de unde a fost introdus în cultura multor ţări cu climat tropical şi subtropical, de pe toate continentele.

Pentru popoarele occidentale, cafeaua este cunoscută de vreo trei secole pe când în Orient, ea a fost consumată de toate păturile sociale cu mult timp înainte. Prima descriere datează de pe la anul 800 î.H.; Homer1) şi legendele arabe spun povestea misterioasei băuturi amare, de culoare neagră, cu puteri stimulatoare şi care îndepărta somnul.

Legenda etiopiană "Dansul caprelor" povesteşte despre descoperirea arborelui prin secolul al IX-lea de către Kaldi, un cioban etiopian din Kaffa (de la care derivă, probabil, şi numele de cafea), care a observat că animalele sale căutau şi consumau frunzele verzi şi lucioase şi fructele roşii ale unei tufe, după care deveneau mai vioaie.

Referitor la locul de pe continentul african unde plantele de cafea au crescut sau unde au fost folosite sau unde a fost cunoscută acţiunea energizantă a seminţelor nu sunt dovezi complete decât din secolul al XVII-lea.

După toate sursele, probabil că leagănul originii sale este anticul teritoriu al Abisiniei (Etiopia de astăzi). Zona muntoasă, situată între Africa şi Arabia şi cunoscută cu numele de Cornul Africii, despicată de mişcările seismice în urma cărora a apărut Valea Marelui Rift, are importanţă biblică. Se spune că pe aceste meleaguri, de lângă Marea Roşie, Moise a condus poporul său spre libertate. Regina Sheba a coborât din munţii etiopieni pentru a-l întâlni pe Moise, în Ierusalim. Ea este cea care a întemeiat Dinastia Axum, în primul secol al Erei Creştine. Această dinastie a fost întreruptă între anii 572 şi 1270, după care a dominat până în anul 1974, când Haile Selassie a fost detronat.

Se spune că înainte de anul 1000, strămoşii populaţiei din actualul trib etiopian Oromo-Shoa au fost primii care au descoperit foloasele plantelor de cafea. La început, ei mestecau frunzele şi fructele de bunn. Membrii tribului Galla consumau fructele de cafea, mărunţite şi amestecate cu grăsime animală. Cu timpul, băştinaşii din Africa de Est au preparat o fiertură energizantă (ca un fel de ceai) din frunze şi fructe de cafea, fiertură pe care o dădeau războinicilor şi vânătorilor iar călugării mâncau aceste boabe pentru a rezista la slujbele şi rugăciunile îndelungate. În Etiopia, sunt locuri unde, şi în prezent, locuitorii beau o tisana preparată din frunze de cafea. Din pulpa fermentată a fructelor ei fac vin iar din pieliţele/cojile fructelor, prăjite puţin, fac o băutură tradiţională dulce, care în trecut se numea qishr iar acum este cunoscută cu numele de kisher. Cu timpul, boabele au fost prăjite şi a apărut băutura cunoscută cu care ne delectăm şi noi, trăitori ai mileniului al III-lea de pe Planeta Pământ.

Prezentă în Etiopia, cafeaua a ajuns mai întâi în teritoriile învecinate. Este posibil ca în secolul al VI-lea, când etiopienii au cucerit Yemenul pentru circa 50 de ani, să fii planatat arbori de cafea în ţinutul ocupat.

În jurul anului 1000, negustorii arabi au adus plante de cafea din Etiopia şi le-au cultivat pentru prima dată, în ţinuturile lor. Ei numeau qahwa fiertura obţinută din boabele de cafea. Primul export de cafea s-a făcut din Etiopia în Yemen, unde, în scurt timp, planta a devenit foarte populară şi unde era nelipsită din grădini.

Articol extras din cartea "CAFEAUA" de Ana Tomescu | Editura Gramen, Bucuresti, 2010.

DORESC SĂ CUMPĂR CARTEA "CAFEAUA" (CLICK AICI PENTRU DETALII)