Aspecte generale privind ameliorarea cabalinelor

Teoria, tehnologia si practica zootehnica se afla astazi intr-un proces de revizuire radicala. Intr-un asemenea moment, cand totul trebuie schimbat, tarile sunt puse din nou la acelasi start. Castigarea noii curse a dezvoltarii depinde mai mult de pornirea si comportarea pe parcursul ei, decat de handicapul dezvoltarii anterioare.

Ajutati de sistemul nostru social, avem sanse foarte mari de a intra si de a castiga in competitie, daca actionam in timp util, inteligent, exact, curajos.

Trei sunt domeniile cheie in care trebuie actionat:

• teoria ameliorarii si producerii materialului de prasila;
• teoria alimentatiei si producerii furajelor combinate, indeosebi a premixurilor;
• teoria optimizarii exploatarii si elaborarea unor scheme de exploatare aferente.

De succesul obtinut in aceste domenii depinde ca in viitoarele decenii si secole

sa intram in categoria debitorilor sau creditorilor pe planul productiei animale. Acum, mai mult ca in urma cu 40 de ani, este valabila afirmatia eminentului fondator al scolii zootehnice romanesti Gh. K. Constantinescu “Cine va persevera in empirism va cadea infrant”.

Productia animala, realizarea de bunuri necesare omului prin folosirea animalelor este un eveniment relativ recent in istoria omenirii. Momentul ei de inceput il constituie domesticirea animalelor, procesul de trecere sub controlul omului a reproductiei, ingrijirii si hranirii lor; acest inceput a fost unul dintre primii pasi pe care i-a facut in actiunea sa pentru supunerea naturii, pentru folosirea mai buna a conditiilor pe care mediul le ofera vietii sale. Domesticirea calului a asigurat omului o sursa de viteza si putere ce nu a mai fost depasita decat dupa inventarea locomobilei cu vapori si a motorului cu ardere interna.

Obiectivul principal in cresterea cabalinelor, il constituie imbunatatirea continua a potentialului lor de productie, in conditii de economicitate maxima. Realizarea acestui deziderat este determinat de caracterele, insusirile si particularitatile intrunite , care difera in functie de rasa si individ, respectiv de baza lor ereditara si interactiunea dintre acestea si conditiile mediului ambiant. In acest sens, nivelul productiei este determinat de gradul de manifestare a potentialului genetic al bazei ereditare, sub influenta directa a factorilor de mediu, care pot fi favorizanti sau inhibitori.

Baza ereditara si conditiile de mediu, ca latura fundamentala si concreta in formarea fenotipului, se caracterizeaza prin relatii de interactiune si interdependenta ce se conditioneaza reciproc. Acestea pot suferi procese continui de imbunatatire astfel incat, sub raportul potentialitatii diferitelor caractere si insusiri, sa se poata manifesta prin indici biologici si economici superiori.

Pe masura imbunatatirii factorilor de mediu si a realizarii lor la nivel optim, se favorizeaza exteriorizarea intregului potential genetic, astfel incat orice imbunatatire adusa in acest sens nu mai determina o manifestare fenotipica prin productie superioara, fiind necesar sa actionam asupra potentialului individual genetic.

Deoarece potentialul genetic al unei populatii este determinat de proportia si de natura genelor si genotipurilor ce o formeaza, imbunatatirea bazei ereditare se poate realiza numai prin folosirea sistemelor si a metodelor ce produc modificari in raporturile dintre gene, care duc la restructurarea combinativa a acestora in genotipuri mai valoroase in succesiunea generatiilor. De fapt acesta este insusi scopul ameliorarii, pe care-l putem defini ca : “ imbunatatirea directionala a potentialului genetic al populatiilor de animale, prin modificarea structurii genetice a acestora”.

Amelioarea populatiilor se realizeaza prin selectionarea restrictiv reproductiva a genotipurilor ce participa la crearea generatiilor urmatoare ; programarea genotipurilor selectionate in vederea reproducerii, asfel incat fata de insusirile urmarite descendenta sa intruneasca valori superioare sau cel putin egale cu baza ereditara a formelor parentale cresterea dirijata a tineretului si rationalizarea sistemelor de exploatare. Aplicarea sistemelor si a metodelor ce concura la modificarea structurii genetice a populatiilor de cabaline sunt cuprinse in programe de ameliorare specifice obiectivelor propuse si urmarite pe rase sau pe categorii de rase, obiective care in toate cazurile deriva din cerintele economice concrete ale pietii interne si externe. Indiferent de aptitudini (calarie, samar sau tractiune), principalele obiective urmarite in ameliolarea cabalinelor sant sporirea potentialului de munca (viteza si forta), cresterea precocitatii si a vitalitatii, imbunatatirea indicilor de reproductie, scaderea consumurilor specifice si corectarea sau inlaturarea defectelor care determina diminuarea randamentului folosirii lor in scop zootehnic sau utilitar.

Tinand seama de cerintele economice actuale si de orientarile de perspectiva in cresterea cabalinelor, Programul de ameliorare la aceasta specie (1982) prevedea urmatoarele directii principale:

• sporirea capacitatii energetice a cabalinelor din rasele de tractiune crescute in tara noastra si producerea de noi tipuri de cai utillitari pentru diferite zone ale tarii ;
• producerea unor tipuri de cai pentru sportul de performanta, ce aptitudini de viteza si pentru sarituri de obstacole, necesare echipelor hipice care participa la competitii interne si internationale ;
• producerea unor tipuri de cai pentru sportul hipic de amatori si de agrement, necesari oamenilor care isi petrec timpul liber in mijlocul naturii si practica “ turismul calare “, aflat in plina dezvoltare.

Ameliorarea efectivelor de animale reprezinta o activitate cu caracter prioritar în strategia dezvoltarii zootehniei românesti.

Cresterea cabalinelor, reprezinta o componenta importanta a sectorului zootehnic national, ameliorarea continua a acestor efective rezulta ca o necesitate tinând seama de ponderea relativ mare a utilizarii cailor în agricultura.

Ameliorarea efectivelor de cabaline din marea crestere, este o activitate de interes public care se realizeaza prin aportul armasarilor de monta publica folositi ca reproducatori în statiuni de monta.

Structura pe rase este într-o schimbare permanenta adaptându-se cerintei sociale venite din partea crescatorilor de cabaline. În etapa actuala sunt utilizati la reproductie în special armasarii destinati ameliorarii cabalinelor de munca si în mai mica masura armasarii destinati ameliorarii cabalinelor de sport si agrement.