Criteriile si formele de selectie a reproducatorilor la cai

Criteriile dupa care se face selectia reproducatorilor sunt diferite, in functie de caracterul unitatilor crescatoare. Astfel in unitatile de exploatare si inmultire, selectia se refera la excluderea indivizilor cu potential de reproductie nesatisfacator sau scazut, respectiv dupa criterii fenotipice, iar pentru reproductie se folosesc armasari produsi de unitatile de selectie. In unitatile de selectie, respectiv in herghelii, selectia se face dupa criterii comprexe, atat fenotipic, cat si genotipic.

Selectia fenotipica la cabaline se refera la stabilirea valorii individuale dupa caracterele de exterior, constitutie si potential de productie. Aceasta se face pe etapa de varsta, de la nastere si pana la maturitate, pe masura exteriorizarii insusiririlor si caracterelor respective, pe baza carora se stabileste destinatia fiecarui individ, pentru reproductie, productie sau reforma.

Selectia genotipica reprezinta analiza genetica individuala dupa valoarea ereditara a caracterelor si a insusirilor ascendentilor, a rudelor colaterale si a descendentilor. Aprecierea complexa dupa criteriile fenotipice si genotipice se exprima sintetic si determina valoarea biologica individuala, in functie de care se aplica restrictionarea reproductive, respectiv destinatia ca reproducator in unitatile de selectie sau de productie.

FORMELE SELECTIEI

In functie de scopul urmarit in ameliorarea unor insusiri sau caractere In populatie, folosim una din formele selectiei, astfel: selectia directional progresiva se aplica in vederea sporirii potentialului productiv (ca forta, viteza si rezistenta), cresterea indicilor de fecunditate si natalitate s.a.; selectia directional regresiva in scopul promovarii unor insusiri cum sunt precocitatea , reducerea consumului specific, corectarea defectelor de aplomb, scaderea taliei la ,,ponei de apartament’’ s.a.; selectia stabilizatoare are aplicabilitate pentru un numar redus de insusiri, cum sunt constitutia, temperamentul sau rezistenta fata de conditiile de mediu s.a. care ne satisfac la unele rase (Ardenez, Nonius etc.), iar selectia disruptiva se foloseste in cazul cand urmarim crearea in cadrul unei rase a unor tipuri sau varietati deosebite sub raport valoric a uneia sau mai multor insusiri, cum a fost cazul celor doua subvarietati de Nonius mare si mic, sau al tipurilor usoare si masive din cadrul unor rase (trapasi).

Indiferent de forma selectiei aplicate, in alegerea indivizilor pentru reproductie trebuie sa stabilim valoarea de ameliorare generala si speciala a acestora, elemente care conditioneaza programarea si folosirea lor la reproductie.