Cafeaua in Germania

Cafeaua in Germania

În Germania, cafeaua şi cafenelele au fost cunoscute de prin anii 1670. În anul 1712, în Berlin a fost deschisă prima cafenea şi la 1721 cafenelele existau în toate marile oraşe. În anul 1775, Împăratul Frederick cel Mare al Prusiei (Frederick II de Prusia, 24 ianuarie 1712-17 august 1786, a făcut parte din Dinastia de Hohenzollern, Rege al Prusiei între 1740 şi 1786; ca Prinţ elector al Sfântului Imperiu Roman a purtat numele de Frederick IV de Brandenburg; a fost poreclit "Bătrânul Fritz") a încercat să blocheze importul de cafea din cauza sărăciei ţării. Împăratul susţinea consumul de bere pentru ca banii cheltuiţi să fie reinvestiţi într-un produs local, cu tradiţie la germani. Oamenii de rând au înlocuit cafeaua cu pulbere obţinută din cicoare (rădăcină), smochine uscate, orz, ovăz şi porumb.

Probat & Burns Co. s-a identificat cu arta prăjirii şi a asigurării calităţii boabelor de cafea. În anul 1868, Alex van Gulpen împreună cu Johann Heinrich şi Lensing şi Theodor von Gimborn au fondat Emmericher Machinenfabrik & EisengieBerei Company, în Emmerick, Germania. Scopul companiei era să dezvolte mijloace de prăjire şi procesare a cafelei. Stând pe o bancă de pe malul Rinului, Theodor von Gimborn a desenat planurile primului utilaj sferic de prăjire, care a fost precursorul tuturor celorlalte maşini PROBAT, produse şi vândute în toată lumea. Jabez Burns, născut în anul 1826, la Londra, a trăit o vreme la New York şi a lucrat într-o companie de cafea şi condimente. În anul 1864, Burns a desenat şi a construit primul prăjitor pentru cafea, care a obţinut licenţă şi a scris articole pentru "American Grocer". Unii autori susţin că el ar fi lansat publicaţia de piaţă "Spice Mill" şi alte publicaţii de interes pentru industria cafelei. Influenţa firmei este evidentă în utilajele actuale de prăjire. În 1900, cafeaua de după prânz devine un obicei cotidian în Germania, iar termenul KaffeeKlatsch traduce şueta femeilor de la cafea.

Interesul pentru cafea a sporit graţie calităţilor sale tonice. În anul 1801, în Milano, câţiva medici au scos foi volante despre efectele sale tămăduitoare "a toate". În Italia, pentru cafea au fost deschise "adevărate temple" în care atmosfera pitorească de altădată a fost recreată, cafeneaua Florian din Piaţa San Marco, din Veneţia, fiind cea mai elocventă ilustrare. Catifelele în culoarea rubinului, lumina strălucitoare şi măsuţele mici există şi astăzi în Caffe Greco din Roma, Pedrocchini din Padova, Michelangelo din Florenţa şi Baratti din Torino. Tradiţia de a vizita aceste localuri vechi, splendide, a rămas intactă pentru locuitorii marilor oraşe dar sunt şi o atracţie turistică irezistibilă.

Tările Scandinave au acceptat cu reticenţă cafeaua; în ciuda acestei poziţii de început, în prezent, consumul de cafea pe cap de locuitor este cel mai mare din lume.

Articolul de fata este un extras din cartea CAFEAUA de Ana tomescu