Agricultura / Agronomie

Cultura caisului, ale carui fructe - caisele - sunt foarte solicitate atat pentru consum in stare proaspata, cat si in industria alimentara, a fost mult timp, privita cu neincredere, chiar considerata riscanta, datorita mai ales unor insusiri biologice legate de originea sa geografica: rezistenta slaba la ger (inclusiv brume tarzii), sensibilitatea la unele boli specifice, pieirea prematura a pomilor in livada, sezonul scurt de maturare a fructelor si durata scurta de pastrare a acestora.

Dintre numeroasele specii pomicole ce se cultiva in tara noastra, ciresul este una dintre cele mai valoroase. Este o specie pomicola cu o deosebita importanta economica, data de insusirile nutritive, tehnologice si comerciale ale fructelor, gasind in Romania conditii optime de manifestare a potentialului sau agrobiologic.

Din Cuprins:

Cap. I Cunoasterea speciilor ornamentale

1. Trandafirul

2. Lianele ornamentale (Arbusti urcatori)

3. Alti arbusti ornamentali

4. Conifere

5. Arbori foiosi

Cap. II Inmultirea plantelor ornamentale

Inmultirea prin seminte

Inmultirea vegetativa a plantelor

Cap. III Plantarea si lucrari specifice de ingrijire aplicate arbotilor si arbustilor ornamentali

Extras:

Fructele delicioase ale marului Jonathan sau ale parului Williams nu s-au putut obtine doar prin voia naturii. Perfectiunea multora dintre soiurile cunoscute astazi se datoreaza unui proces lent si indelungat de transformare la care au concurat forte diferite. Lupta extrem de dura pentru supravietuire este unul din factorii de selectie naturali. Aceasta selectie naturala, in cele mai multe cazuri, nu a condus la pastrarea soiurilor valoroase pentru om, ci dimpotriva. Astfel, este cunoscut ca soiurile cu cresteri naturale puternice se impun, in lupta pentru existenta, soiurilor cu cresteri mai slabe. Dar soiurile cu cresteri mai slabe, in multe cazuri, rodesc mai devreme si mai abundent, asadar sunt mai interesante pentru om.

Pret intreg: 43.00 Lei (RON)

Pretul nostru: 34.40 Lei (RON)

Reducere: 20.00%

Structurată pe parcursul a patru capitole, lucrarea de faţă este un adevărat ghid de cultivare a trandafirilor, util atât celor care vor să pornească o afacere cu trandafiri, cât şi celor care au deja experienţă în acest domeniu.

De altfel lucrarea de faţă este o premiera în Romania, având în vedere că până acum au fost publicate doar traduceri în acest domeniu, traduceri în care de cele mai multe ori au fost prezentate soiuri de trandafiri neadapatate conditiilor climatice din tara noastra.

Revenind la structura lucrării, amintim că încă din primul capitol, autoarele prezintă în detaliu tipurile de amenajări şi construcţii necesare înfiinţării unei culturi de trandafiri, amplasarea solariilor, tehnica acoperirii acestora, pregătirea solului etc.

Capitolul II este dedicat tehnologiei de cultura in sere reci si solarii a trandafirilor, prezentarea soiurilor de trandafir pentru flori tăiate, producerea materialului săditor (butasirea si altoirea trandafirilor), lucrările de îngrijire şi întreţinere, fertilizarea, combaterea bolilor şi dăunătorilor, recoltarea şi păstrarea florilor.

In continuare, în cadrul capitolului III, lucrarea prezintă detaliat, pentru fiecare lună în parte, calendarul lucrărilor la trandafiri, iar in partea a II-a a aceluiaşi capitol se prezintă principalele soiuri româneşti de trandafiri, dezvoltatate chiar de autoarele acestei cărţi în cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură şi Floricultură Vidra, Ilfov.

Lucrarea se încheie cu un capitol de "relaxare", unde autoarele prezintă şi alte întrebuinţări ale trandafirilor, legende cu şi despre trandafiri etc.

Miceliul de ciuperci este un preparat biologic ce se obţine în condiţii sterile de laborator şi care, plasat într-un microclimat optim, poate reproduce ciuperca din care a provenit: specia, tulpina sau hibridul respectiv.

În anul 1707 De Turnefort, botanist francez, a făcut precizarea că sporii au ajuns în gunoi din tubul digestiv al măgarilor, catârilor şi cailor. Dar el nu şi-a pus problema şi cum au ajuns acei spori în intestinele animalelor. Oricum primele culturi au fost obţinute de către grădinarul iscusit La Quintie de la Palatul Versailles în secolul al XIV-lea pe vremea regelui Ludovic al XIV-lea. În anul 1731 metoda a fost preluată de englezul Miller, menţionat de Griensven în 1988.

Dar, odată cu miceliul, se aduceau în spaţiul de cultură şi boli virale şi fungice.

Constantin şi Matruchot, în 1894, au obţinut germinarea controlată a sporilor şi miceliu din ţesuturi de ciuperci pe care le-a denumit cultură pură, dar tot pe bălegar de cal, după Vedder 1978. Cei doi au păstrat bine secretul până în anul 1902 când americanul Ferguson a descifrat misterul şi a publicat un studiu privind germinarea controlată a sporilor şi creşterea miceliului, făcând astfel să se sfârşească monopolul deţinut de Institutul Pasteur din Franţa.

În anul 1932, James W. Sinden, în Pensylvania, a produs miceliu pe cereale - secară şi mei, metodă ce s-a răspândit în toată lumea, până în 1970.

 Pret intreg: 190.00 Lei (RON)

Pretul nostru: 123 Lei (RON)

Reducere: 67 lei

ACEASTA OFERTA NU MAI ESTE VALABILA!

TITLUL Ciupercile din flora spontana a Romaniei NU MAI ESTE IN STOC!

Chiar dacă în majoritatea cazurilor bubalinele se exploatează şi pentru tracţiune, ponderea lor în producţia de carne s-a impus, iar exploatarea şi pentru producţia de lapte este deja o realitate, îndeosebi în zonele preurbane şi urbane. Această modificare este în plină desfăşurare în toate ţările mari crescătoare şi se intensifică pe măsura dezvoltării lor social - economice şi a abolirii unor tradiţii cultural religioase. Desigur, acest „tractor al omului sărac" va reprezenta încă multă vreme şi o sursă importantă de tracţiune în economia agricolă din majoritatea ţărilor asiatice, însă care în condiţiile menţinerii acestor aptitudini, va trebui să întrunească însuşiri favorabile şi pentru producţia de carne, respectiv al celei de lapte, care în timp va deveni prioritară, în prezent, interesul crescătorilor din zonele de creştere a bivolului se îndreaptă spre adoptarea şi aplicarea unor programe eficiente de ameliorare pe direcţii de producţie a raselor şi populaţiilor existente, spre stabilirea şi optimizarea continuă a tehnologiilor de creştere şi exploatare.