EBooks - Lucrari in format electronic

Pentru aflarea adevărului, toate organele care au atribuţii de cercetare penală se preocupă şi trebuie în continuare să se preocupe într-o măsură din ce în ce mai mare de perfecţionarea aplicării mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice şi a celor mai adecvate metode tactico-penale, să ia măsuri pentru aplicarea strictă a tuturor dispoziţiilor legale care garantează drepturile procesuale şi libertăţile cetăţenilor. În condiţiile etapei actuale de dezvoltare a gândirii şi cunoaşterii ştiinţifice, marcată prin procesul profund şi rapid de transformare a ştiinţei într-o veritabilă forţă hotărâtoare a progresului umanităţii, se impune cu necesitate situarea pe baze real ştiinţifice şi a întregii activităţi de cercetare penală. Revoluţia tehnico-ştiinţifică, ca manifestare a spiritului uman contemporan, exercită o influenţă atât de puternică şi de complexă încât nu poate să nu se răsfrângă şi asupra stilului de muncă al organelor judiciare, de la care se cere în primul rând acoperire ştiinţifică.

Flagelul drogurilor este unul din fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai tragice ale lumii contemporane. An de an, mii de oameni cad pradă stupefiantelor şi în proporţie tot mai mare sunt pierduţi pentru societate. Comerţul ilicit cu stupefiante este activitatea cea mai rentabila, cu cea mai mare rată de creştere din lume. James Mills scria: „Imperiul subteran de azi are mai multă putere, avere şi autoritate decât multe dintre naţiuni. Nu abordează nici un drapel pe terasa Naţiunilor Unite, dar are armate mai mari, agenţii de informaţii mai capabile şi servicii diplomatice mai eficiente decât ale multora dintre ţări”.

În general, definirea conceptelor de crimă organizată, mafie şi corupţie, respectiv delimitarea sferei de cuprindere a acestora în structura de ansamblu a fenomenului infracţional, constituie încă obiect de studiu pentru majoritatea specialiştilor, teoreticienilor şi practicienilor cu preocupări în domeniu. Aceste preocupări sunt motivate de necesitatea imperioasă de a cunoaşte dimensiunile şi implicaţiile pentru societate ale fiecărui segment infracţional, în scopul stabilirii celor mai eficiente strategii de contracarare.

Funcţionarea necorespunzătoare sau proasta utilizare a sistemelor informatice (de exemplu, lipsa informaţiei atunci când este solicitată ori prezentarea sa eronată) poate avea consecinţe foarte grave: pierderi financiare, accidente sau moartea unor bolnavi al căror tratament este asistat de calculator. Grave prejudicii pot rezulta şi din divulgarea unei informaţii rezervate sau confidenţiale relative la societăţi, la autorităţi publice sau indivizi, precum şi din lectura accidentală sau frauduloasă de fişiere şi de baze de date. Prejudiciile pot să se prezinte sub forma pierderii încrederii sau a prestigiului; ele pot paraliza întreaga activitate a întreprinderii şi o pot ruina, fără a vorbi despre consecinţele la nivel naţional, când secrete financiare, politice sau militare sunt spionate, divulgate sau distruse. Este de necontestat faptul că securitatea societăţii umane actuale depinde de securitatea informaţiilor care circulă prin infrastructura informatică, numită „Cyberspace”.

Corupţia nu trebuie privită ca fenomen singular, separat, ea fiind într-o strânsă corelaţie cu o serie de mecanisme distructive şi de dereglare politică, economică, normativă şi morală, dovedind prin aceasta o sfidare la adresa întregii societăţi.

Corupţia constituie o formă de „poluare” a vieţii sociale întrucât faptele de acest fel reprezintă un pericol pentru societate prin vătămarea sau punerea în pericol a desfăşurării activităţii statului şi a tuturor sectoarelor vieţii sociale. Astfel, privită ca fenomen social, corupţia este expresia unor manifestări de descompunere morală şi degradare spirituală; ea reprezintă o problemă socială complexă, ale cărei modalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi căi de soluţionare interesează opinia publică şi nivelul instituţionalizat al controlului social. Corupţia reprezintă un factor de injusteţe socială care întreţine şi amplifică sărăcia, afectând, în ultimă instanţă dezvoltarea economică, aceasta fiind cea mai credibilă şi temeinică sursă de securitate.

Odată cu amploarea pe care o capătă corupţia pe întreg globul şi cu dezvoltarea publică puternică a efectelor acesteia, corupţia devine o problemă tot mai vizibilă şi mai preocupantă.

Structurată pe parcursul a patru capitole, lucrarea de faţă are în vedere prezentarea şi analizarea unora dintre cele mai controversate mijloace de probă în materie penală – înregistrările audio-video. Pentru a da şi o latură practică lucrării de faţă, s-au avut în vedere şi unele elemente de drept comparat şi de practică judiciară în ceea ce priveşte înregistrările audio-video unde am prezentat câteva extrase din jurisprudenţa în materie.

Fenomenul infracţional postrevoluţionar în România şi-a câştigat reputaţia de fenomen de mare violenţă, ce relevă o evoluţie ascendentă a acestuia, a frecvenţei unor infracţiuni grave, apariţia unor noi moduri de operare, folosirea armamentului, a şantajului etc. ca modalităţi de săvârşire obişnuite. Situaţia evoluţiei criminalităţii este consecinţa impactului problemelor economico-sociale grave, caracteristice perioadei de tranziţie către economia de piaţă, folosirii eronate a libertăţilor de către tot mai multe persoane interesate în obţinerea de profituri prin eludarea legilor şi tendinţa elementelor infractoare autohtone de a-şi crea legături cu infractori de talie internaţională, îndeosebi din mediul celor aflaţi în grupuri de emigranţi şi chiar în unele structuri ale grupurilor organizate.

Aşa cum se poate desprinde din întreg parcursul lucrării de faţă, investigarea infracţiunilor de înşelăciune în general, şi înşelăciune în convenţii, în special, trebuie să se desfăşoare după un anumit plan, pe anumite etape, pentru a descoperi elementele acestui tip de infracţiuni, atât ca fel de săvârşire cât şi ca element de repetare al faptelor cu intenţia de a înşela.

Cu ocazia cercetării acestor infracţiuni va trebui să se stabilească :

- cine a săvârşit infracţiunea şi cu ajutorul cui;

- ce formă a avut infracţiunea;

- care a fost prejudiciul material cauzat economiei naţionale şi intereselor cetăţenilor;

- ce profit material s-a realizat;

- dacă infracţiunea a avut menirea să acopere anumite lipsuri existente, sau a fost săvârşită cu scopul de a crea plusuri ce puteau fi însuşite ulterior;

- care sunt cauzele care generează şi favorizează săvârşirea acestui tip de infracţiuni;

- care este modul de viaţă al infractorului etc.

Statisticile actuale referitoare la violenţele sexuale, dau mai mult ca oricând o direcţie analizei cât mai profunde a fenomenului. În ultima vreme, la nivel internaţional, plângerile s-au înmulţit brusc, iar condamnările atât pentru agresiuni comise asupra minorilor, cât şi asupra femeilor şi nu numai, au devenit, conform unor statistici, de cca. şase ori mai numeroase în ultimii 10 ani. Aşadar, trecând de la o tăcere relativă, la o expunere zgomotoasă, violenţa sexuală e mai prezentă ca niciodată în anchetele poliţiei, în procesele verbale de audieri, în articolele din presă sau în opinia publică.

Înecarea este o moarte violentă cunoscută ca o asfixie acută, produsă de penetrarea lichidului în căile şi cavităţile respiratorii. Mediul lichid nu este totuşi numai un simplu obstacol ci şi mediul ambiant al înecatului, producând dezechilibru hemodinamic sau umoral.

Înecarea sau submersia se poate produce în orice lichid, însă cele mai frecvente sunt: apa, petrolul şi derivaţii acestuia. Cea mai frecventă formă de înecare este cea cu apă.

Ambianţa lichidă acţionează asupra organismului, determinând factori de risc ai înecului prin : 

- acţiune biologică (toxine ale meduzelor sau racilor);

- acţiune mecanică (alterarea echilibrului baric, obstacol opus mişcărilor; mediul acvatic este de 58 de ori mai vâscos şi de 770 de ori mai dens decât aerul);

- acţiune termică a apei calde (exceptând arsurile) sau a apei reci.

Factorii predispozanţi şi adjuvanţi determinaţi de organismul uman sunt: perturbările de echilibru neurovegetativ, perturbările organelor şi sistemelor, constituţia, vârsta, sexul, alimentaţia, oboseala, zonele reflexogene, factorul emotiv.

În general, o anoxie anoxică prin înecare are o evoluţie de cca. 5-6 minute fiind condiţionată de volumul de lichid inspirat.