Probleme de drept civil si drept procesual civil din practica instantei supreme 2008-2009

Probleme de drept civil si drept procesual civil din practica instantei supreme 2008-2009.

Cuprins

Abrevieri

Prefaţă

Titlul I. Drept civil

 Capitolul I. Proprietatea

Secţiunea 1. Revendicarea imobilelor în temeiul dreptului comun

Secţiunea a 2-a. Revendicarea imobilelor în temeiul legilor speciale

§1. Legea nr. 33/1994

§2. Legea nr. 198/2004

§3. Legea nr. 10/2001

A. Imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001

B. Bunuri imobile şi mobile ce nu fac obiectul Legii nr. 10/2001

C. Persoane îndreptăţite la restituire

D. Persoane neîndreptăţite la restituire

E. Notificarea

F. Decizia sau dispoziţia

G. Probele

H. Restituirea în natură

I. Măsuri reparatorii în echivalent

Capitolul II. Contracte

Capitolul III. Succesiuni

Capitolul IV. Proprietatea intelectuală. Dreptul de autor şi de inventator

Secţiunea 1. Dreptul de autor

Secţiunea a 2-a. Dreptul de inventator

Capitolul V. Obligaţii izvorâte din cauzarea de prejudicii

Secţiunea 1. Răspunderea civilă delictuală

Secţiunea a 2-a. Repararea prejudiciilor cauzate de erori judiciare

Titlul II. Drept procesual civil

Capitolul I. Competenţa instanţelor judecătoreşti

Secţiunea 1. Competenţa judecătoriei

Secţiunea a 2-a. Competenţa tribunalului

Secţiunea a 3-a. Competenţa curţii de apel

Secţiunea a 4-a. Conflictele de competenţă

Capitolul II. Participanţii la procesul civil

Capitolul III. Acţiunea civilă

Capitolul IV. Judecata procesului civil

Capitolul V. Hotărârea civilă

Secţiunea 1. Cheltuielile de judecată

Secţiunea a 2-a. Autoritatea de lucru judecat

Capitolul VI. Calea ordinară de atac a apelului

Capitolul VII. Căile extraordinare de atac

Secţiunea 1. Recursul

Secţiunea a 2-a. Contestaţia în anulare

Secţiunea a 3-a. Revizuirea

Capitolul VIII. Executarea silită

Index alfabetic

Prefaţă

După două decenii de la evenimentele din anul 1989 şi la trei ani de la aderarea la Uniunea Europeană, în România s-au creat, în sfârşit, premisele intrării justiţiei pe făgaşul ei firesc, odată cu reconectarea ţării noastre la valorile democraţiei occidentale de la care a fost întreruptă de „pârjolul roşu” timp de aproape o jumătate de veac.

Constituţia revizuită în anul 2003 prevede în art. 11 alin. (2) că tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar conform art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege fundamentală, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Astăzi judecătorul român aplică direct dreptul comunitar sau Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ţine cont, la soluţionarea cauzelor, de jurisprudenţa Curţii de Justiţie Europene, precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rupând astfel corsetul unei legislaţii naţionale incoerente, retrograde şi incapabile să se sincronizeze cu cea europeană, în general, şi cu cea comunitară, în special.

Cu toate acestea, în practica instanţei noastre supreme mai persistă încă unele reminiscenţe conservatoare ale trecutului, concretizate în special în Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Secţiilor Unite, care în loc să tranşeze problema admisibilităţii acţiunii în revendicare înregistrate după data de 14 februarie 2001 cu privire la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, s-a eschivat elegant, trimiţând la raportul dintre legea specială şi legea generală şi la prioritatea Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în cazul sesizării existenţei unor neconcordanţe între aceasta şi Legea nr. 10/2001, dar fără să se aducă atingere vreunui alt drept sau securităţii raporturilor juridice, precum şi în acea parte a practicii ei judiciare care consideră că Statul Român prin Ministerul Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă ca să poată fi obligat la plata despăgubirilor băneşti pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, în condiţiile în care Fondul „Proprietatea” nu este funcţional, deşi tocmai aceste puncte nevralgice constituie vulnerabilităţile pentru care România este condamnat ă cel mai adesea de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

La data de 24 iulie 2009 a fost publicat noul Cod civil şi urmează să fie adoptat noul Cod de procedură civilă, pentru ca ambele coduri să intre concomitent în vigoare într-un viitor apropiat. Nu noutatea acestor coduri îl sperie pe judecătorul român, ci faptul că, dată fiind amploarea lor, coroborat cu lucrul improvizat, făcut de mântuială de legiuitorul român, numai pentru a mai bifa două semne pe o listă, va urma inevitabil, aşa cum se obişnuieşte, puzderia nesfârşită de modificări şi completări, care nu va mai putea fi gestionată decât cu preţul unui consum nervos extrem de mare.

Înţelegem că legiuitorul trebuie să ţină pasul cu dinamica raporturilor juridice, ba chiar să le impulsioneze, dar trebuie să existe o strânsă corelaţie cu stabilitatea aceloraşi raporturi juridice; pe de altă parte, modificările şi completările cele mai numeroase aduse actelor normative în materie civilă de legiuitorul postdecembrist, numai de dinamica raporturilor juridice civile nu au fost determinate. Legiuitorului român îi lipseşte nu doar o strategie clară, ci şi dimensiunea perspectivei istorice, de genul celei ce face diferenţa dintre cerul însorit şi cel înstelat.

Faptul că la elaborarea noului Cod civil, legiuitorul nostru s-a inspirat din Codul civil francez modificat în anul 2001, este absolut normal, deoarece şi Codul civil român din 4 decembrie 1864 a avut ca model Codul civil francez din anul 1804, dar în structura lui nu îşi aveau loc împrumuturile masive din Codul civil al Quebec-ului, câtă vreme am optat pentru integrarea în Uniunea Europeană şi nu într-o uniune cu Canada.

Dacă actuala construcţie europeană va dăinui, perfecţionarea mecanismelor sale se va manifesta printr-o tendinţă centripetă, în cadrul căreia un rol important îi va reveni unificării legislaţiei comunitare, corelate cu scăderea ponderii legislaţiilor naţionale. Până atunci, în actuala perioadă de relativă stabilitate legislativă, jurisprudenţei instanţei supreme îi revine rolul de „far călăuzitor” pentru celelalte instanţe judecătoreşti.

Având în vedere primirea călduroasă de care s-a bucurat precedenta lucrare intitulată „Jurisprudenţă civilă a instanţei supreme 2003-2007”, culegerea de faţă – redusă cantitativ, dar, în compensare, sporită calitativ – continuă publicarea până la zi a celor mai relevante decizii rezumate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, date în materie civilă şi procesual civilă.

Este vorba de decizii de speţă ale Secţiei civile şi de proprietate intelectuală din cadrul instanţei supreme, pronunţate ca urmare a recursurilor exercitate împotriva deciziilor date în apel în primul rând de Secţia civilă a Curţii de Apel Cluj, dar şi de alte curţi de apel din ţară, în urma apelurilor declarate în contra sentinţelor civile pronunţate de Tribunalele Cluj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Sălaj, precum şi de alte tribunale din ţară.

Lucrarea evidenţiază cele mai importante probleme de drept civil şi procesual civil ivite în practica instanţei noastre supreme, cu predilecţie în materia proprietăţii imobiliare unde un accent deosebit s-a pus pe imobilele preluate abuziv, dar şi a contractelor, a succesiunilor, a proprietăţii intelectuale, a răspunderii civile delictuale etc.

Forma atractivă, suplă şi incitantă în care este prezentat materialul prelucrat şi sistematizat într-un stil original, are avantajul de a-i asigura lectorului accesul rapid la informa ţia dorită.

De aceea, la fel ca şi precedenta lucrare, şi prezenta culegere se adresează atât practicienilor cât şi teoreticienilor dreptului, dar şi publicului în general, a cărui conştiinţă juridică a evoluat semnificativ în ultimii ani. Cluj-Napoca, martie 2010 Traian Dârjan – judecător Preşedintele Secţiei civile, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a Curţii de Apel Cluj