Cauta

Lucrarea de fata cuprinde detalii privind cresterea, achizitia si administrarea unei crescatorii de porumbei. Cartea se se adreseaza tuturor persoanelor care vor sa creasca aceste pasari in conditiile actuale.

Structurata pe parcursul a 7 capitole, prezenta lucrare este o monografie a culturii ciupercilor Pleurotus spp. in tara noastra, cu actualizare la zi, ce va raspunde problemelor cultivatorilor cu suprafete restranse, in sistem clasic sau celor cu ciupercarii intensive.

Descrierea pe scurt a lucrării:

Pornind de la considerentul că reglementarea funcţiei publice în România are o lungă tradiţie, ţara noastră fiind printre primele state din Europa care a consacrat o reglementare specială a funcţionarilor publici pe parcursul lucrării „Accesul la ocuparea funcţiei publice” am avut în vedere o analiză exhaustivă a reglementărilor în materie, cu privire la condiţiile de acces la funcţiile publice, atât prin prezentarea problemelor din punct de vedere teoretic, cât şi prin argumentarea acestora în mod practic, prin trimitere la soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti în această materie.

Structurată pe parcursul a 15 capitole, lucrarea de fata reprezintă un adevărat manual de cultivare a ciupercilor care nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui cultivator din România. Lucrarea prezintă, pe înţelesul tuturor, tehnologiile de cultivare pentru cinci specii de ciuperci comestibile: Champignon (Agaricus), Ciuperca termofilă, Ciuperca lui Dumnezeu, Pleurotus si Ciuperca parfumată.

Trufele sunt ciuperci Ascomycete ce aparţin genului Tuber, formate din asocierea ectomicorizelor cu arbori şi arbuşti. Genul este întâlnit în emisfera de Nord, între 25 şi 60 grade latitudine în climat foarte diferit: tropical, mediteraneean, temperat sau temperat rece, continental sau continental rece.

În comparaţie cu celelalte specii de ciuperci comestibile din familia Agaricaceae, trufele sunt ciuperci neobişnuite: nu au pălărie şi nici picior, iar ascocarpul, (fructul comestibil) se aseamănă cu tuberculii de cartofi având formă mai mult sau mai putin rotundă sau uşor ovoidală, de mărime ce variază frecvent între 3 – 10 cm în diametru. Cuticula este cerebriformă.

Sunt considerate alimente de lux, fiind folosite numai la prepararea celor mai rafinate mâncaruri, în cele mai extravagante restaurante.

Există şi o Bursă a trufelor în Italia, cât şi un muzeu în Franţa. Se organizează Congrese, Simpozioane, Conferinţe, mese rotunde, cursuri şi excursii tematice pentru căutarea de trufe în sezonul optim de recoltare, s-au organizat sindicate ş.a.

Există şi o Confreerie unde se acordă medalii culegătorilor, ce prezintă cele mai valoroase şi mai mari exemplare.

Cartea cuprinde cca. 400 retete culinare atat pentru gospodine incepatoare, cat si pentru cele avansate, de la salate, aperitive, supe, ciorbe, mancaruri si pana la deserturi; preparate usoare si diversificate, cu ciuperci cultivate dar si din flora spontana precum bureti, hribi, zbarciogi, galbiori, hulubite s.a.

De asemenea, cartea cuprinde peste 50 de retete de conserve.

Creşterea prepeliţelor poate fi o bună alternativă la creşterea celorlalte păsări precum: găinile, raţele sau gâştele. Cu această formă de creştere a păsărilor se pot ocupa îndeosebi întreprinzătorii cu o suprafaţă mai restrânsă de teren sau agricultori amatori. Cât spaţiu necesită o crescătorie eficientă, de unde se pot achiyitiona păsările, cum se hranesc corect in fiecare stadiu de creştere, ce boli pot contracta prepeliţele şi cum se pot evita? La toate aceste întrebări şi multe altele autorul dă răspuns în această carte, folosind experienţa sa îndelungată ca proprietar al unei mari crescătorii de prepeliţe din Filipine, unde această formă de creştere a păsărilor, de altfel des întâlnită în Asia, este o ramură importantă de câştig.

Va recomandam si cartea:

CRESCATORIA DE PREPELITE

Editura GRAMEN (editata in 2011)

Aşa cum se va putea conchide din întregul parcurs al lucrării de faţă, în primul rând conceptul general de „cetăţenie” are o latură politică prin faptul că modalităţile de stabilire şi cadrul legal de instituire nu reprezintă altceva decât expresia voinţei suverane a unui popor.

Mai mult decât atât, orice om dintr-o societate îşi poate singur da seama că participă, în calitatea sa de cetăţean, la exercitarea puterii, astfel încât se poate spune că oricăruia dintre noi îi revine o foarte mică parte din puterea suverană a poporului. Ca exemplu elocvent în acest sens, poate fi dat dreptul cetăţenilor de a alege şi de a fi aleşi în instituţiile parlamentare.

O altă latură a cetăţeniei este cea civilă, care se referă, spre exemplu, la drepturile privind libertatea individuală. În fine, cea de-a treia latură a cetăţeniei este cea socială, care include, spre exemplu, drepturile cetăţenilor la un standard decent de viaţă, dreptul la sănătate, dreptul al educaţie, dreptul la locuinţă etc.

Aşa cum am evidenţiat pe parcursul acestui studiu, eficienţa şi valoarea socială a unei decizii administrative depind de modul cum este înţeleasă problema ce trebuie rezolvată, de realismul soluţiei adoptate, precum şi de oportunitatea acţiunii, de îndeplinirea la timp a acţiunii ce trebuie întreprinsă pe baza soluţiei la care s-a ajuns. Dacă lipseşte chiar şi numai una din aceste condiţii, scopul pentru care a fost adoptată decizia respectivă nu se va mai putea înfăptui sau se va înfăptui, dar în mod parţial, limitat.

Pentru ca o decizie administrativă să atingă pe deplin scopul pentru care a fost emisă, este absolut indispensabil ca organul emitent să cunoască foarte exact situaţia care a prilejuit adoptarea acelei decizii.

Pe parcursul acestui proiect ne-am propus să evidenţiem rolul primarului în calitatea sa de autoritate executivă a administraţiei publice, studiul fiind structurat pe exemplul Primăriei Sector 3 Bucureşti însă poate fi adaptat pentru oricare alta primarie.

Aşa cum am reţinut pe parcursul acestui proiect, în cadrul formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice, locul central îl ocupă actele administrative. Când spunem că o formă concretă de activitate dă naştere la efecte juridice, înţelegem că acesta dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. În această categorie mai pot fi incluse atât actele administrative cât şi contractele administrative.

Într-o definiţie succintă, am reţinut că actul administrativ poate fi definit ca fiind manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a autorităţilor publice, realizată în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice. Actul administrativ implică respectarea unor condiţii de legalitate a căror încălcare este de natură a atrage sancţiunea nulităţii actului respectiv. Printr-un act administrativ iau naştere drepturi noi, se stabilesc obligaţii noi sau se sting cele vechi. Ca element specific, prin acte administrative se pot admite sau respinge pretenţii juridice formulate de către persoanele fizice sau juridice către organele administrative - chiar şi tăcerea organului administrativ competent este de natură a produce efecte juridice, de la caz la caz poate însemna un refuz sau o acceptare tacită.

Chiar dacă la emiterea unui act administrativ participă mai multe persoane, esenţial este că avem de a face cu o singură voinţă juridică, a organului administrativ. În oricare dintre cazuri esenţială rămâne manifestarea unilaterală de voinţă a organului administrativ; nu putem vorbi despre consimţământul persoanelor în sens contractual ci, doar, despre respectarea unor condiţii impuse de normele juridice pentru emiterea actului administrativ.